Imaginația

Nu știu de ce, dar eu ori de câte ori am avut câte o nedumerire am căutat răspuns, uneori ani de zile, fără să abandonez. Pur și simplu!

Nu pot accepta ceva dacă nu înțeleg! Nu fac nimic din ce mi s-ar putea impune dacă nu înțeleg logica. Așa am fost mereu, un om nițel defect! 😃

Dacă ceva nu se potrivește în mintea mea atunci nu mă las până nu mă dumiresc. De aceea am studiat Teologia. Pentru ca să pricep eu, cu mintea mea, ce și cum. De aceea am stăruit să parcurg toți pașii necesari pentru a fi psihoterapeut. Pentru mine. Ca să înțeleg, să analizez, să trec prin filtrul rațiunii, să discern. 

Astăzi mi-am adus aminte de una dintre nedumeririle mele. Se întâmpla acum mulți, mulți ani, pe vremea când făceam eu, cu de la mine putere, paralela între scrierile lui Vlachos și cele ale prof. Stăniloae. 

Ei, cum tot studiam eu psihoterapia arhim. Vlachos , aflu, cu stupefacție, că acesta interzicea cu desăvîrşire imaginația. Pe atunci nu pricepeam de ce.

Spre surprinderea mea, tot în timpul acela, am găsit un text din prof. Stăniloae care m-a cucerit definitiv.

Ce zicea părintele profesor?

Zicea cam așa: Imaginația este forța iubirii, iar iubirea este forța imaginației. 

Trebuie să recunosc că textul marelui nostru teolog m-a răvășit. Am citit și am căutat mult timp după aceea și, într-un sfârșit am înțeles. Și m-am liniștit. Desigur, în ceea ce privește întrebarea cu imaginația pentru că, din nefericire, găsesc eu mereu alte și alte întrebări pe care să mi le pun. Și o iau de la capăt cu căutările.

Dar acum vreau să spun câte ceva despre imaginație. 

Ani întregi m-am străduit să înțeleg cine avea dreptate : Vlachos sau Stăniloae? 

Ei bine, amândoi aveau dreptate doar că fiecare se referea la alt mod de a-ți folosi imaginația. Cum nu se spunea explicit despre asta, nimic nu m-a împiedicat să caut și să cercetez, mult timp. 

Vlachos interzicea imaginația pentru că, într-adevăr aceasta este extrem de periculoasă atunci când nu este folosită rațional și cu discernământ. 

Am probat și eu spusele lui și am văzut că avea dreptate. Spre exemplu, dacă vrei să nu mai mănânci ceva, să spunem dulciuri, poți să apelezi la voință și cu nițel efort vei reuși. Asta cu condiția să alungi din imaginația ta orice reprezentare te-ar tenta. Dar, dacă îți vine prin minte să guști ceva dulce și îți folosești imaginația pentru a vedea cu ochii minții prăjitura preferată, dacă îți imaginezi forma și textura ei și te mai și vezi pe tine savurând-o, ei bine, atunci ai pierdut bătălia și oricâtă voință vei avea până la urmă sfârșești prin a înfuleca prăjitura preferată.

Dacă nu ți-ai fi imaginat-o, ai fi rămas în abstinență. Dacă ți-ai folosit imaginația, ai pierdut. Eu am probat asta. Și mi-a ieșit, fix cum spunea Vlachos. 😜

Ei, dar cum să trăiesc eu fără imaginație? 

Pentru că m-am îndrăgostit definitiv de scrierile marelui nostru teolog Stăniloae, am crezut, mult timp că doar el are dreptate. Și l-am ascultat! Mi-am folosit imaginația pentru a descoperi în ceilalți binele și frumosul. Și mi-a ieșit, întotdeauna.

Săptămâna trecută am fost în Israel. Acolo am stat mai mult de vorbă cu un beduin autentic, cu palestinieni arabi dar și cu palestinieni creștini și desigur, am stat de vorbă și cu israelieni.

Faptul că am făcut apel la imaginație, faptul că i-am văzut cu ochii minții pe fiecare în parte așa cum am vrut eu, i-au făcut pe aceștia să se deschidă, să fie buni, calzi și ospitalieri, fix ca în mintea mea. Nu m-au interesat problemele lor teritoriale și nici conflictele dintre ei. M-au interesat ei, ca oameni și am constatat că fiecare avea partea lui de bine și de frumos. Întâlnirea cu oamenii aceia străini a fost minunată. Am aflat lucruri, m-am îmbogățit sufletește și pur și simplu m-am bucurat și mi-a făcut mare plăcere să discut cu ei. 

Da, e adevărat, mie mi-a trebuit mult timp să mă dumiresc ce e cu imaginația. Dar și când m-am lămurit! Acum totul pare atât de simplu!

Abia acum, înțelegând cu fiecare neuron și celulă în parte, am și eu confort emoțional. 

Nu imaginația este problema noastră!

Imaginația poate fi bună sau rea, după cum o folosești. Pentru că m-am specializat în hipnoză, am învățat să mă relaxez în cele mai complexe momente. Pot să fac apel la imaginație urgent pentru a-mi regla respirația, pulsul și tensiunea. Doar imaginând!

Nu, nu mai fac apel la imaginație ca să mă înfurii sau să mă tem de ceva anume. Nu apelez la ea când vreau să nu mănânc ceva. Nu apelez la imagini când zbor cu avionul sau când călătoresc. Nu, nu și iar nu!

Nu vreau să-mi imaginez accidente, moarte, cutremur, foame, demoni, boală, hoți și dușmani!

În mintea mea nu există aceste reprezentări și chiar dacă încearcă să își facă loc, am eu ac de cojocul lor! 

Dacă mintea mea imaginează să zicem un accident, ei bine, eu știu că tot mintea mea poate imagina ceva frumos. Cine mă oprește? Cine poate pune stăpânire pe mintea, gândurile și imaginația mea? Doar eu! Așa că de ce să nu schimb imaginea? 

Dacă nu-ți convine un post de televiziune, ce faci? Schimbi canalul! Apeși telecomanda! De ce să nu o faci și cu mintea ta? Cine te-ar putea opri? 

Imaginația este forța iubirii! Nu poți iubi fără ea!

Poți găsi frumusețe, pace și iubire oriunde îți imaginezi. În oameni, în locuri, sau chiar în inima ta. Iubesc imaginația așa cum îl iubesc pe părintele Stăniloae. Doamne, câtă dreptate avea! ❤️❤️❤️