Suferința altuia

Ciudați mai suntem noi, ființele umane. Nu toți. Doar cei care cred că suferința altuia nu-i atinge pentru că lor nu li se va întâmpla vreo nenorocire, că moartea unuia nu-i un preambul la propria mortalitate, că vulnerabilitatea este o excepție și alte asemenea.

Ciudați. Credem că ne protejăm când facem abstracție de alții, suntem convinși că viața noastră nu va fi atinsă de drama altuia.

Scriam zilele trecute despre pericolul reprezentat de privitul la televizor, pentru copii. Se fac studii multe pe acest subiect, societățile civilizate, care înțeleg importanța dezvoltării capacității cognitive la copii alocă resurse imense, toți de acolo doresc să trăiască într-un mediu performant și sănătos, fiecare este interesat de generația ce vine și nu doar pentru că copiii de azi vor asigura supraviețuirea de mâine, cât pentru faptul că fiecare ființă umană a venit în lume nu doar pentru a se dezvolta, dar și pentru a avea grijă de ce lasă în urmă.

S-a studiat enorm în ultimii ani impactul pe care îl are televiziunea asupra creierului, mai ales al copiilor.
Dar uite că s-au găsit specialiști care să fie interesați și de adulți.
S-au făcut studii care au urmărit pe parcursul anilor, impactul televiziunii la adulți. Au fost folosiți 3662 de subiecți, din diferite medii sociale.

Rezultatul studiului ar trebui să ne dea de gândit, fiecăruia în parte.
La persoanele de peste 50 de ani privitul la televizor peste 3.5 ore este asociat cu o scădere dramatică a capacității cognitive. Tradus mai bine: aceste persoane au mari „șanse” să dezvolte boli cumplite și nu doar neurologice. Creierul își pierde din capacitate, se distrug sinapse și conexiuni și oamenii devin din ce în ce mai neraționali.

Poate că fiecare dintre noi cunoaște o persoană de peste 50 de ani care rămâne blocată în niște idei preluate din anumite posturi de televiziune. Dacă încerci să-i prezinți altă realitate, te izbești ca de un zid de inflexibilitatea persoanei respective.

Aceste persoane nu trebuie judecate. Nu trebuie blamate.
Dar pot fi oglinda noastră!

Privitul la televizor de peste 3.5 ore pe zi ne poate duce, pe cei cu acest comportament, în aceeași direcție. Declinul cognitiv poate fi ireversibil. Pur și simplu în creier nu se mai fac conexiunile între amigdală și cortexul prefrontal, sau sunt distruse alte trasee neuronale, importante în luarea deciziilor sau în asumarea unor noi idei. Oamenii în declin cognitiv suferă. Bolile psihice stau în expectativă, gata oricând să se manifeste.

Oamenii cred că nu pot fi atinși de nenorocirea altuia. Ne place să credem că suntem mai isteți, mai deosebiți, mai grijulii noi cu noi.
Aveți grijă la acest pericol atât de parșiv, cum e privitul la televizor. Important nu este doar postul la care ne uităm cât orele petrecute în fața televizorului.

Demența sau bolile mintale sunt poate cele mai cumplite boli. Pentru că tu nu mai știi că suferi, nu mai poți cere ajutorul, nu mai ești conștient de tine, ca persoană. Îți pierzi demnitatea, rațiunea, umanitatea.

Ceea ce i se poate întâmpla unuia, mi se poate întâmpla și mie!
Acesta este cel mai corect punct de vedere din care e bine să privim.

O vorbă spune: Dă Doamne românului, mintea cea de pe urmă!
Bine ar fi să ne-o păstrăm întreagă, rațională și sănătoasă! Dar asta ține de fiecare dintre noi și este doar în responsabilitatea și puterea noastră!

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.