Ne comparăm cu alții, până într-o zi

Maturitatea, (ca să nu spun bătrânețea) aduce multe beneficii, am mai spus asta, dar nu voi înceta să o repet. Și nu o spun ca pe o formă de încurajare! O spun fiindcă este o realitate pe care mulți o ignoră, de cele mai multe ori prin neconștientizare.

Când te maturizezi poți privi cu  luciditate și îngăduință greșelile sau erorile tinereții. Vine și vremea când descoperi că nu mai gândești într-un anume mod, care altădată ți se părea „normal”. 

Uite, un lucru pe care îl facem  în tinerețe, dar care dispare la un moment, nu știm unde, dar nici nu realizăm când anume am încetat să-l practicăm: 

Când ești tânăr, pentru că nu ai experiență și nici suficiente informații, începi să te compari cu alții. Toți facem asta, pentru că atunci când ești tânăr nu ai înțelepciunea necesară pentru a-ți construi propriile standarde.

Pentru că în mintea unui tânăr valorile nu sunt destul de clare sau metabolizate, acesta are nevoie de repere după care să-și definească propria personalitate, așa că trage cu ochiul, vede direcțiile sau țelurile altora și se compară cu aceștia. 

Ne ghidăm după reușitele sau eșecurile altora, pentru a ne găsi propriul drum. Invidiem ceea ce ni se pare că am merita noi mai mult și credem într-un mod naiv că putem obține ușor ceea ce au alții, sau ne criticăm pe noi înșine pentru ceea ce reușește un altul, mai bun decât noi, într-un domeniu anume. 

Invidiem și criticăm. Este vremea când ne devenim nouă înșine propriul călău, este momentul în care criticul nostru interior începe să ne certe, neîndurător. Nu suntem suficient de buni (în comparație cu alții) sau acumulăm frustrări când vedem că nu avem acces la drumul pe care alții au apucat. 

Ne comparăm cu alții și suferim, sau devenim aroganți și antipatici. Apoi…

Apoi vine o vreme când viața te învață răbdarea. Nici nu știi când și cum, dar observi că toate condițiile tale de viață au devenit personale și realizezi că traiectoria vieții tale nu mai este, sub nicio formă comparabilă cu a altora. 

La maturitate poți cu ușurință să te descotorosești de frustrări. Pentru că abia acum ai răgaz să stai de vorbă cu tine și să îți descoperi, stupefiat, propriile adâncuri.

Abia acum afli cine ești cu adevărat, ce vrei, dar și ce poți face și ce nu. Descoperi că toate problemele vieții tale au generat soluții unice și pur personale, inaplicabile altora. 

Vezi clar că orice scop pe care ți l-ai propus vreodată a avut un parcurs adaptat doar ție și personalității tale.

La maturitate descoperi că încă mai ai multe de dus la bun sfârșit, ori atât de multe altele de început, încât a te compara cu alții devine nu doar inutil ci și contraproductiv. 

Când te uiți în urmă vezi că nimeni, dar absolut nimeni nu are o viață identică cu a ta. Descoperi că ești unic, așa cum fiecare altul este, unic în calitățile și defectele tale. 

Un om se compară cu alții când este încă tânăr și nu se cunoaște pe el însuși. Apoi, se va maturiza și el, într-o zi.

Ne comparăm cu alții până când descoperim că singura noastră cale de progres este compararea cu noi înșine. Doar noi putem ști totul despre noi! Cum am fost, cum suntem, ce vrem și putem deveni.

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.