Suntem oameni

Tocmai ați aflat că s-a prăbușit un elicopter iar înăuntru sunt oameni răniți. Ce faceți? 

Normal, săriți imediat să dați o mână de ajutor. 

Dacă pe șoseaua pe care circulați se întâmplă un accident, procedați la fel. Săriți în grabă să oferiți sprijin celor răniți, sau sunați cât se poate de repede la Urgență ori Pompieri. 

Dacă aflați că un copil a căzut într-o fântână, căutați fără zăbavă să aflați cum poate fi ajutat micuțul și rămâneți cu sufletul la gură până la salvarea sa. 

Nu cu mult timp în urmă un grup de tineri din Thailanda au rămas blocați zile în șir într-o peșteră. O planetă întreagă s-a cutremurat atunci și rugăciunile a milioane de oameni s-au ridicat la cer, pentru salvarea tinerilor. Televiziunile transmiteau frecvent vești despre starea lor și despre metodele folosite de salvatori și din nefericire, un salvator a murit încercând să ajungă la copii. Cu toate acestea, solidaritatea a rămas intactă și nu au încetat să apară alți și alți oameni, din toate colțurile planetei, ca să ajute. 

Și la Marea Neagră vedem asemenea situații: oameni care se aruncă în valuri pentru a salva viața unui alt om, necunoscut. 

Ce vreau să spun cu asta? 

Nimic din ceea ce nu știți și voi.

Asemenea atitudini ni se par cât se poate de normale, firești, obișnuite, pentru că nimeni nu ezită să sară în ajutorul unui om necunoscut, aflat în pericol de moarte.

Nu este nevoie să cunoști pilotul elicopterului, șoferul mașinii sau copilul căzut în fântână ca să sari, să ajuți, ori să asiști ca spectator neputincios la operațiunile de salvare, tremurând de emoții și rugându-te din suflet pentru viața victimei. 

De ce facem asta? 

Pentru că viața fiecărui om contează, iar la nivel subconștient noi știm că orice om din lumea asta este prețios.

Noi venim pe lume cu aceste informații. Nu trebuie să ne învețe nimeni că omul este important. O știm! Așa cum știm că trebuie să respirăm ca să trăim. Nimeni nu-și bate capul să-și analizeze respirația. Organismul nostru o face singur, de când apare pe lume, tainic programat. Conștientizăm abia atunci când ceva nu este în regulă, când ne îmbolnăvim, sau când nu mai avem aer suficient. Atunci conștientizăm valoarea respirației. Atunci o prețuim.

Și cu alte informații cu care venim „la pachet” se întâmplă la fel. Le conștientizăm abia când ne paște pericolul sau moartea. În rest? Trăim așa, mecanic, pe pilot automat.

În condiții „normale” apreciem valoarea omului funcție de interesele noastre. Îmi folosește relația cu el? E important. Nu mă poate ajuta sau susține cu ceva? Atunci nu-mi stârnește interesul. Nu are cu ce să mă ajute? Atunci, la ce bun să-l ajut eu?

În cazul unui accident nu stăm să analizăm cine anume e victima, ce importanță are pentru noi, dacă ne-am putea folosi de relația cu aceasta și alte asemenea.

În caz de cutremur nu stai să-ți analizezi relația cu vecinul. Dacă vezi că este prins sub dărâmături faci totul ca să-l ajuți, ori măcar chemi de urgență ajutoare. 

În caz de calamitate și accident suntem umani. Atunci știm că TOȚI oamenii sunt prețioși, abia atunci ne pasă de viața fiecăruia în parte. 

În rest?

Uităm, de parcă se blochează centrul umanității din inima noastră. Trecem indiferenți pe lângă seamănul nostru, nu-i mai vedem valoarea, nu-l mai considerăm important, nu ne mai pasă. 

Tragediile ne unesc. Bunăstarea ne divide. Suferința ne face umani, plăcerile egoiste ne dezumanizează. 

Toți oamenii sunt importanți, fie că vrem să conștientizăm, fie că nu. Eu nu sunt mai importantă decât ești tu, nici tu nu ești mai puțin valoros decât mine. 

Naționalitatea, credința, educația, sau mediul în care trăim poate să fie complet diferit, dar suntem egali în demnitate pentru că viața fiecăruia dintre noi are aceeași valoare, inestimabilă.

Suntem la fel: prin venele noastre curge un sânge de aceeași culoare, indiferent de nuanța pielii. În sufletul nostru simțim aceeași durere, chiar dacă ne exprimăm diferit. La capătul vieții ne așteaptă aceeași moarte, indiferent de credința în care trăim. 

Suntem egali în valoare atât timp cât viața curge prin noi. Suntem oameni și suntem importanți. Fiecare dintre noi!
Ce bine ar fi să conștientizăm asta! Zi de zi. 

2 gânduri despre „Suntem oameni

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.