Unde?

Nazismul și comunismul sunt două ideologii criminale, la fel de vinovate, pentru tot ce s-a întâmplat în țările care le-au aplicat. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Oricine știe, din istorie, câte milioane de morți a lăsat fiecare dintre aceste două năpaste, câtă suferință și vieți distruse. Însă altceva îmi stârnește mirarea.

Dacă ne uităm puțin în trecut vedem cum poporul german, după război, și-a pus cenușă în cap, a recunoscut atrocitățile, și le-a asumat, a judecat și condamnat dar, mai ales, a îndepărtat din forurile decizionale orice susținător sau adept al acestei ideologii criminale.
Dacă privim în trecut vedem că după 30 de ani de la război, Germania era refăcută, prosperă, motorul Europei. O țară în care nici în visele noastre cele mai intime nu speram să ajungem. În anii ’80, să ajungi în Germania era un vis pentru orice om obișnuit din țara asta. Nu îndrăzneam nici să sperăm să ajungem acolo pentru că știam sau auziserăm de mulții români care au fost omorâți pe când încercau să treacă granița, către Germania. Despre ei nu mai vorbește nimeni. I-am uitat. Libera circulație de care beneficiem acum ne-a șters memoria, o luăm ca pe ceva ce a fost dintotdeauna.
Dacă ne uităm în istorie, nu mult, cu 30 de ani în urmă, vedem cum comunismul a început să cadă, țară după țară ca în ’90 să se prăbușească și cel mai odios sistem, cel din fosta URSS.
Ce s-a întâmplat apoi?

Nici o fostă țară comunistă nu s-a delimitat clar și definitiv de vechea ideologie, nimeni nu a condamnat ororile sau, dacă au făcut-o, așa, mai timid, nu au judecat atrocitățile sau crimele comise. Și nici persoane. Nu a fost nimeni îndepărtat sau limitat în drepturile sale!
Comunismul nu a fost judecat, așa cum au făcut nemții, cu asumare, sentiment de culpă colectivă și regret. Aceleași mentalități învechite ne conduc. Aceeași atitudine. Dispreț pentru oamenii poporului, favoruri pentru găști și clanuri de impostori, conduși de patimi, fără nici o urmă de valori morale sau etice. Pentru ei viața unui om nu este importantă. Asistăm neputincioși la căderea propriei noastre țări, la abrutizarea conștiințelor, la pervertirea sufletelor, la moartea de pe șosele, la migrația masivă, la genocidul din orfelinate și azilele de bătrâni, la defrișarea care ne va lăsa ca într-un deșert…și la multe altele asemenea.


După 30 de ani, unde suntem?
Unde era Germania la 30 de ani de la război și unde sunt țările comuniste la 30 de ani de la căderea comunismului? Unde?

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.