Îți faci rău ție, sau celuilalt?

Cred că înaintarea în vârstă nu are doar neajunsuri. De fapt, sunt atât de multe avantaje încât orice fel de cusur pălește, sau rămâne tainic, mult în urmă. 

Poate că tinerii din ziua de astăzi, având o atât de mare bogăție de surse de informații, sunt mai bine pregătiți pentru viață decât erau generațiile trecute. Sau, poate că inflația aceasta de cuvinte nu face atât de mult bine pe cât s-ar crede. Orice exces este dăunător. Poate că și informația în exces dăunează…

Ar fi multe de spus pe tema asta, dar eu altceva voiam să spun. Câteva amănunte pe care eu le-am învățat devreme, dar le-am priceput la adevărata dimensiune, destul de târziu.

Cred că așa cum fiecare are propriul său ritm de dezvoltare, tot așa și fiecare va înțelege deslușit, mai devreme sau mai târziu, dar numai la timpul său, potrivit caracterului, experienței de viață și personalității sale.

Lucrurile pe care eu le-am înțeles și conștientizat la adevărata lor valoare sunt atât de minunate încât nu pot să nu le las aici, scrise, și pentru cei care deja le-au înțeles, dar și pentru cei ce se vor strădui să le înțeleagă mai bine, de acum încolo. 

Pe de altă parte, lucrurile acestea sunt atât de simple încât pare că oricine le înțelege esența dar, ciudat, ele rămân cumva la nivel de informații, fără să fie puse în fapt și practicate, zilnic. Din nefericire, starea aceasta latentă de la nivel mental nu poate produce adevărata revoluție interioară, care să ducă la pace și liniște sufletească. 

Informațiile fără acțiune, sau mai bine spus vorbele fără fapte, chiar dacă par vii, nu au cum să producă un efect tămăduitor. Numai acțiunea, faptele, curajul, determinarea și perseverența pot aduce roadele dorite.

Pentru a-ți găsi sensul, pacea și liniștea sufletească, e bine de știut tot ce te poate destabiliza:

  • Atunci când urăști o persoană, tu nu-i faci un rău acesteia! Când urăști un om, indiferent cine ar fi acesta, e ca și cum tu ai bea otravă, dar ai aștepta nerăbdător ca celălalt să moară. Când urăști, îți faci rău ție și numai ție! 
  • Când devii critic și extrem de vigilent în a găsi cusururi în ceilalți, nu lor le faci un rău! Încet încet, devii critic, la nivel interior, cu tine însuţi. Nu vei vedea doar imperfecțiunea celuilalt, propria ta imperfecțiune te va înfuria și vei deveni și mai critic și mai nemulțumit de propria ta viață. Critica ta nu-i face rău celuilalt. Ție, în primul rând, îți faci rău!
  • Atunci când invidiezi o altă persoană, indiferent cine ar fi aceea, tu suferi! Sigur, în mintea și imaginația ta vei crede că celălalt este invidios, nu tu ești, dar dacă ești sincer cu tine însuți și te interoghezi cinstit, vei avea surpriza să constați că invidia îți poate aparține ție, nu celuilalt. Când invidiezi, îți faci rău ție, nu celui invidiat.
  • Atunci când judeci pe un altul, nu-i faci acestuia un rău. Tu judeci de pe poziția ta, după experiența ta de viață, care întotdeauna e diferită de a altcuiva. Ca să înțelegi pe un altul trebuie ca tu să fi trecut prin aceeași experiență, dar și așa vei judeca numai din prisma ta, după ceea ce ai trăit tu. Nu poți ști ce e în mintea și sufletul celuilalt. Când judeci un om e ca și cum ai face recenzia unei cărți privind doar titlul și coperta. Dacă nu știi ce e înăuntru, vorbele tale nu vor exprima adevărul, oricât de mult ai crede că îl știi. Când judeci pe altul îți faci rău ție și numai ție!
  • Atunci când ponegrești un om, tu nu-i faci un rău acestuia, nu-l faci nici mai mic și nici mai neînsemnat. Când blamezi un om, tu nu crești în ochii celor cărora le vorbești, tu îți faci rău ție și numai ție.
  • Atunci când etichetezi un om, nu-i faci acestuia un rău, indiferent cât de aspră și înjositoare ar fi eticheta folosită. Îți faci rău ție, și numai ție. 
  • Atunci când te înfurii, corpul tău, nu a celuilalt, va suferi. Emoțiile negative vor inunda trupul tău cu hormoni nocivi și, furie după furie, tu te vei trezi bolnav, nu cel pe care te-ai mâniat.
  • Dacă nu ești recunoscător, nu celălalt va fi afectat de lipsa ta de recunoștință, ci trupul tău va fi privat de binefacerea recunoștinței. Celălalt nu are nevoie de recunoștința ta! Nici Dumnezeu nu are nevoie de recunoștința ta. Tu ai nevoie! Pentru tine recunoștința este benefică. Pentru nimeni altcineva! 

După cum nimeni nu are nevoie de recunoștința ta, tot la fel este și cu credința ta.

Nici ceilalți, și nici măcar Dumnezeu nu au nevoie de credința ta. Dumnezeu oricum te lasă să faci ce vrei, când vrei, cum dorești. Conștiința ta este propria instanță morală. Cu cât te lași mai cuprins de emoții distructive, cu atât instanța aceasta se pervertește mai tare. Raiul este iubirea care vine spre tine. Iadul este disprețul, ura sau nepăsarea celorlalți. Fiecare alege unde vrea să locuiască. Și cum.

Ziceam că Dumnezeu nu are nevoie de credința ta. Păi, dacă o divinitate ne-ar impune ascultare, nu ar mai fi divinitate. Pentru că, dacă ești forțat să faci ceva și până la urmă o faci, dar din obligație, atunci tu ce merit ai mai avea? Nu, nimeni nu are nevoie de credința ta! Pentru echilibrul tău sufletesc și pentru binele tău, tu ai nevoie de ea!

Ca să poți să-ți depășești traumele, durerea și suferința, ai nevoie de credință! Ca să înțelegi moartea, ai nevoie de credință! Ca să-ți iubești și să-ți accepți propria viață, ai nevoie de credință. Ca să găsești un sens într-o lume lipsită de semnificație, ai nevoie de credință.

Dacă ai rădăcini adânci, sau dacă în viața ta ai avut modele semnificative de conduită și moralitate, pașii tăi vor parcuge viața mai ușor, neconștientizând că în tine stă pitită credința. Da, credința poate sălășui în suflet într-un mod tainic, fără ca tu să bănuiești măcar! O vei putea descoperi abia atunci când suferința va părea de nesuportat, dar undeva, din tine, va răsări o putere care să te ajute să treci singur peste durere sau suferință. 

E minunat să știi că:

  • Nimeni nu poate trăi în locul tău.
  • Nimeni nu poate gândi în locul tău.
  • Nimeni nu poate mânca în locul tău.
  • Nimeni nu-ți poate aduce liniștea interioară, pacea, iubirea și bucuria de a trăi. 

Și, pentru că nimic exterior nu-ți poate aduce binele interior, pacea sufletească se obține numai după un război crâncen în care lupți cu pasiunile, resentimentele, obsesiile sau emoțiile tale distructive, adică lupți tu cu tine însuţi. Altă cale nu există.

Ce simplu de zis. Dar ce greu de atins! 

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.