Anxietatea pozitivă

Am întâlnit persoane extrem de atente la starea lor internă, care doresc cu ardoare să nu mai simtă nici un fel de anxietate. Nu știu de unde le vin asemenea idei, dar pot argumenta de ce sunt greșite.

Nu putem trăi fără respirație! Și cu anxietatea este la fel. Oricine are nevoie de o doză normală de anxietate. Anxietatea pozitivă, sau, dacă doriți, starea de precauție, vigilență sau preocupare, este o stare firească, normală și necesară!

Când constat că sunt anxios, nu trebuie să interpretez asta ca și cum aș avea o problemă psihică sau emoțională. Anxietatea este bună, atât timp cât este moderată și mă ajută, ori să îmi îndeplinesc dorințele și visurile, ori să evit pericole reale. 

Dacă sunt extrem de preocupat pentru că am de îndeplinit un scop, sau sunt neliniștit pentru că pericolul real este iminent, înseamnă că sunt anxios dar, normal și sănătos emoțional. 

Oare cum am putea să trăim fără dorințe, fără a simți teamă pentru pericole, sau fără să ne înțelegem durerea? Anxietatea pozitivă asta face: ne ține în starea de tensiune necesară pentru a ne atinge țelul, sau ca să evităm un pericol real. Ne ferim din fața unei mașini rapide care vine spre noi, din anxietate, da, starea interioară care ne avertizează că pericolul este aproape!

Anxietatea ne ajută să trăim mai mult și mai fericiți. Toți avem dorințe. Oare cum ni le-am îndeplini dacă starea noastră interioară ar fi una pasivă și indiferentă? Și dacă am sta așa, inerție, pasivi, concentrați doar pe starea internă, atenți să nu simțim niciun fel de disconfort emoțional, oare cum am progresa? Cum am fugi din fața pericolului? Cum am termina un proiect sau un plan în intervalul de timp impus? 

Anxietatea, atât timp cât reprezintă preocupare pentru un scop posibil, precauție față de un pericol real sau vigilență pentru respectarea regulilor, este bună și trebuie să fim recunoscători că putem simți și trăi această stare normală. Anxietatea negativă e altceva, și vom vorbi altă dată despre ea. 

Anxietatea pozitivă, normală, ia naștere când îmi doresc ceva ce voi putea realiza și, deși conștientizez dificultățile și efortul necesar, nu renunț. De aceea am nevoie de starea de încordare: pentru a duce la bun sfârșit ceea ce mi-am propus! Sunt anxios când îmi doresc ceva, dar cunosc pericolul existent și știu că s-ar putea să nu obțin ceea ce îmi doresc. Sunt anxios când vreau să evit ceva ce este foarte probabil să se producă. Dacă am fi indiferenți la ce se întâmplă cu noi, dacă nu ne-am mai dori să ne bucurăm și nu am căuta fericirea sau plăcerea, cum ar fi? 

Fără anxietate nici nu putem trăi mult, nici nu ajungem fericiți. Pentru că am fi indiferenți la visuri, dorințe și tot ce e uman. 

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.