Să par, sau să fiu?

Ne este frică de părerea celorlalți. Facem orice ca să părem mai buni sau mai frumoși decât credem noi despre noi, că suntem.
Avem nevoie să fim valorizați, iubiți, confirmați ca oameni unici, diferiți, valoroși.

Ne este frică de părerea celorlalți atâta timp cât percepția pe care o avem despre noi este eronată.
Vreau să par mai bun pentru că eu cred că doar așa voi fi acceptat de celălalt. Nu interiorizez binele, nu îl fac pentru că așa e fondul meu interior, îl fac pentru a demonstra ceva, cuiva. Vreau să par așa cum cred eu că vrea să vadă altul, și fac orice pentru a fi acceptat sau validat de acesta.

Să par mai tânăr, mai puternic, mai inteligent sau mai curajos!
„Să par”, adică o pojghiță subțire, de suprafață, care se poate sparge ușor, la orice eșec. Să „par” nu înseamnă niciodată și să fiu!

Accept ideile altora când nu mi-am exersat suficient propriile filtre, nu știu îndeajuns, sau nu-mi accept propria ignoranță. Mi-e frică de părerea celorlalți, dar și de a-mi susține propria gândire. Mă tem să nu greșesc și accept pasiv ca alte opinii să mă ghideze sau, mai rău, să mă definească.

Când încetez să mai vreau să „par” altfel, mă descopăr pe mine. Slab, vulnerabil, imperfect, singur, cu ideile și gândurile care-mi aparțin. Și mă prezint lumii așa cum sunt. Mă accept eu pe mine. Și nu mă mai tem! Nu mă mai înspăimântă părerea altuia, ci judecător devine propria mea conștiință. Pe asta încerc să o împac! Devin mai bun pentru că bunătatea e parte din mine, din ființă mea interioară. Devin empatic, altruist și plin de compasiune mai întâi pentru mine, apoi și pentru ceilalți.
Nu mă mai tem că sunt urât și nici nu vreau să par mai inteligent, tânăr ori puternic, pentru că anii pe care i-am trăit singur îmi aparțin și știu că tot singur, în intimitatea conștiinței mele, voi fi și de acum.
Dacă nu fac pace cu mine, degeaba mă aprobă toți cei din jur!

Ne temem de părerile celorlalți atâta timp cât nu ne cunoaștem și nu ne acceptăm noi pe noi. Cu defecte, imperfecțiuni, dar și cu un potențial uriaș de bine și frumusețe sufletească.

Un gând despre „Să par, sau să fiu?

  1. Da, câtă dreptate în a fi ce vor alții?!

    Eu n-am fost și nici nu voi fi ce vor alții! Sunt și voi fi eu, cu bune și cu rele, altfel mi-aș pierde libertatea de a fi EU!
    Chiar dacă am pierdut în viață multe, nu m-am schimbat!

    Mulțumim pentru postările dăruite! Zi frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.