Răbdarea

Când am avut de trecut prin încercări crâncene și suferință, toți oamenii întâlniți mă sfătuiau să am răbdare.
Oriunde mă duceam, oriunde căutam sfat și alinare, mi se spunea doar atât: Ai răbdare!
Iar eu nu pricepeam, nu înțelegeam cum să fac să nu-mi mai simt inima zdrobită, să nu mai simt durerea, cum să fac, doar să sper și atât?

Poate că nu sunt mulți nerozi, dar eu am fost. Poate oamenii sunt mai virtuoși decât par, știu bine ce e răbdarea și o practică mereu. Poate! Dar dacă or mai fi, așa cum am fost și eu? Dacă au răbdare și nu știu că o au? Sau dacă nu au răbdare și cred că sunt răbdători?

Ce înțelege fiecare prin răbdare?
Cum o gestionezi?
Cum o educi?
Cum o crești?

Multă vreme am crezut că a avea răbdare înseamnă să nu te grăbești.
Am fost acuzată deseori de graba cu care-mi rezolvam problemele, dovadă clară de lipsă de răbdare! Dar, așa sunt eu formată de viață, când îmi pun ceva în cap nu mă las până nu duc la bun sfârșit! Nu le dau peste cap, nu le fac de mântuială, doar mă concentrez puternic pe ceea ce am de făcut, pe priorități, dau tot ce pot din mine și o scot la capăt. Și cred cu tărie că pot face și eu orice lucru care a mai fost făcut, de un alt om. Cred că nimic nu este imposibil de realizat dacă și altă ființă umană a reușit acel ceva! Iar pentru asta, am fost acuzată de lipsa răbdării! Ce să înțeleg eu? Cum să procedez?

Una dintre cele mai importante virtuți este răbdarea.
O virtute greu de atins, spun unii, dându-și ochii peste cap, a mare importanță.
Bun, nu sunt eu cel mai virtuos om, dar cum să fac?
Spuneți-mi, ce înseamnă să am răbdare?
Invariabil mi se spunea să aștept. Să sper. Să cred. Să nu fac nimic, să stau și să aștept pentru că sigur rezolvarea va veni, într-o zi. Așa, fără să fac nimic!
Cam greu pentru un om activ și pragmatic. Extrem de greu pentru mine!
Toată viața, mie, din nimic mi-a ieșit fix nimic! Deci rezultatul acesta nu mă putea mulțumi, sub nicio formă.
Ce era de făcut? Am aplicat ceva la care mă pricepeam cel mai bine: mi-am ascultat intuiția! Și a fost bine.

Au trecut mulți ani până să văd clar tot ce a fost, să nu mai sufăr și să descopăr, cu stupoare, că toată viața mea, de fapt, am avut răbdare! Doar că cei cu care am interacționat nu au văzut sau nu au înțeles ce este de fapt răbdarea. Și, neștiind ce e și cum se manifestă, sau interpretând-o greșit, mi-au dat sfaturi care de care mai devastatoare, pentru sufletul meu zdrobit.

Răbdare nu înseamnă să nu te grăbești!
Răbdare nu este să stai inert!
Răbdare nu este să aștepți, ca prostul, ceva ce nu se știe când va fi, acceptând ceva ce, cu trudă și efort, poți schimba.

Răbdarea e altceva!
E activitate.
E acțiune.
E o capacitate formidabilă a creierului nostru!
E educabilă.
E ușor de atins.

Ai răbdare când îți educi gândurile! Când știi să muți centrul de greutate al unui gând apăsător pe alt gând, neutru sau liniștitor!
Ai răbdare dacă știi să-ți ții atenția trează, nu focusată pe durere ci pe alt punct, important și el, pentru psihicul tău.
Ai răbdare când îți educi capacitatea de concentrare, când ai atenția trează și greu de deviat.
Atât de simplu!
Poți să ai răbdare și să nu știi.
Poți să te consideri răbdător, dar să nu-ți poți focusa atenția mai mult timp pe un obiectiv minor.
Sau poți avea răbdare, conștientizând asta.
Oricum ai fi, e bine să știi.

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.