Emoții și chipuri

Cei mai mulți dintre noi citim gândurile celorlalți. Când cineva ne vorbește, imediat ne uităm în ochii interlocutorului, devenind atenți la chipul său. Știm că vom afla mult mai multe informații studiindu-i mimica feței, decât ascultându-i cuvintele.

Zilnic detectăm microexpresii pe chipul celor cu care interacționăm, un zâmbet în colțul gurii sau o sprânceană ridicată întăresc sau contrazic cele zise. Suntem „programați” să descifrăm indicii nonverbale. Dacă mimăm o expresie de teamă vom vedea că și un copil poate înțelege, instinctiv.

Primul lucru pe care copiii îl învață sunt expresiile faciale.
În primii ani de viață, în creierul micuțului se produc mii de conexiuni și se dezvoltă o zonă a creierului, numită girus fusiform, zonă ce reprezintă de fapt un adevărat software de detectare a gesturilor nonverbale, a mimicii fețelor, a mamei, a celor apropiați și apoi a tuturor chipurilor cu care cel mic va interacționa.
Toate „datele” sunt înregistrate în girusul fusiform, toate informațiile vor fi stocate în acea porțiune de creier, pentru a putea fi gestionate și accesate mai târziu, oricând, ori de câte ori va interacționa cu cineva.

Primul lucru pe care trebuie să îl învețe un copil sunt chipurile și microexpresiile faciale! Nu trebuie să depuneți nici un efort. Doar vorbiți-i și exprimați-vă stările interioare!
Copilul va învăța că sunteți fericit să îl vedeți fiindcă vede cum zâmbiți larg, nu vă place când plânge pentru că vede cum vă încruntați, vă temeți când face mișcări bruște pentru că observă cum gura vi se arcuiește într-un anume fel și așa mai departe.
Prima grijă a unei mame pentru puiul său este să-i vorbească și să-și folosească toate resursele emoționale. Iar pruncul va dezvolta un girus fusiform, extrem de bogat!

Cu un girus fusiform dezvoltat, copilul va deveni extrem de priceput la a descoperi expresii faciale, va ști să „citească” gânduri, va empatiza!

Vrem ca puiul nostru să citească gânduri! Vrem să empatizeze, să ne înțeleagă pe noi, dar și pe alții.
Este vital! Pentru viața lui. Dar și a noastră.

Din nefericire, sunt și „orbi” la gânduri, acele persoane care nu pot interpreta expresiile faciale, care nu „citesc” emoțiile și care își pierd capacitatea de a citi gândurile.
Acesta este autismul.

Unui autist îi este foarte greu dacă nu chiar imposibil să facă niște lucruri simple, pe care orice altă persoană le face natural, automat.

O persoană cu autism nu poate interpreta semnalele nonverbale cum ar fi gesturile sau expresiile faciale.
Nu poate empatiza pentru că nu este capabil să citească dincolo de înțelesul propriu al cuvintelor.
Toate cuvintele au aceeași încărcătură emoțională, mai corect spus toate cuvintele vin fără nici un fel de semnificație emoțională.
Ce se întâmplă? De unde vine asta?

Pentru fiecare dintre noi cuvintele au o mare importanță. Și pentru o persoană cu autism cuvintele au un impact mare doar că relația cuvintelor cu expresiile faciale sau cu indiciile nonverbale nu contează, absolut deloc!

Noi, când ne uităm la chipul unei persoane, folosim girusul fusiform, de care vă spuneam. Ne-am dezvoltat acest program complicat, avem stocate mii de chipuri și expresii așa că acum putem distinge relativ ușor chipurile sutelor de oameni pe care îi știm.
Dacă vă spun să vă gândiți la Eminescu, vi-l imaginați?
Felicitări, tocmai ați activat girusul fusiform din creierului vostru!

Când ne gândim la obiecte, activăm o zonă diferită, girusul temporal inferior.
Dacă vă spun să vă gândiți la o mașină de spălat și v-o imaginați atunci activați girusul temporar inferior.

Chipurile activează neuronii dintr-o zonă a creierului, obiectele activează o alta.

Persoanele cu autism folosesc girusul temporal inferior și pentru obiecte și pentru chipuri.

La nivel neurologic, pentru un autist, un chip nu este diferit de un obiect.

De aceea autismul este atât de greu de înțeles, dar și de tratat!

Am căutat cărți pentru copii în care să fie chipuri. Nu am găsit, dar am încropit eu ceva minunat. Este cartea „Prima carte, primele emoții”, o carte la care nepotul meu Carol a răspuns pozitiv. Este impresionat de chipuri. Avem momente de lectură când îi citim, exprimând emoția menționată în carte. Un copil mic nu are nevoie de multă activitate în acest sens, el trebuie să descopere lumea, dar câteva minute de lectură, mai bine spus de privit chipuri și ascultat stări emoționale pot ajuta enorm.

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.