Călătorind

Am multe defecte, dar printre ele e unul imens, care le eclipsează pe toate! Am o minte selectivă, formată ciudat, focusată pe detalii, mai puțin importante pentru alții.

Pentru mine, o călătorie nu înseamnă un loc anume, priveliști, construcții grandioase sau muzee. Înseamnă alte persoane, cu o altă istorie, cu o cultură diferită sau, de ce nu, aparținând unei civilizații necunoscute.

Îmi place sentimentul de uimire provocat de diversitatea lumii omenești, de diferențele dintre gândirea umană și comportamentul semenilor mei.

Iubesc să călătoresc, prin sufletul celor pe care-i întâlnesc!
Caut să văd cum este modul lor de a fi, încerc să înțeleg cum se poate trăi într-o anume zonă a lumii, ce idei poți avea, ce credințe sau tradiții, dar și ce tipar de comportament este pregnant acolo. Mai bine zis, încerc să văd cam ce simte fiecare, în locul său de naștere. Și, de fiecare dată, mă întreb cum aș fi fost eu dacă m-aș fi născut acolo, sau cum ar fi dacă aș alege să trăiesc eu în acel loc.

Mă oglindesc în celălalt și simt cum e să fii un negru într-o lume plină de albi, un sărac într-o lume bogată, un flămând lângă un tomberon revărsând un surplus de bunăstare, un om fără acces la cunoaștere, un superstițios fanatic sau, doar un simplu suflet, rătăcind pe pământ.

Este defectul meu, cel mai mare! Nu știu să mă bucur și eu, ca o persoană normală, nu mă extaziază locuri sau edificii, fie ele cât de unice și de excentrice ar fi! Mie îmi plac oamenii. Ei mă fascinează și mă uimesc, de fiecare dată!

Sigur că mi-e ciudă că nu pot și eu, ca tot omul, să admir, spre exemplu clădiri, încerc, dar nu-mi reușește, indiferent de cât de fastuoase, uriașe sau minunat construite ar fi. Eu mă gândesc la epoca în care au fost făcute, la oamenii de atunci, la credința și visurile lor, la ce a fost și nu mai este, la oamenii care au trecut prin viață, mai evident sau nu, cu sens sau fără. La lumea de atunci.

E ciudat, dar eu, din toate călătoriile, îmi aduc aminte mereu și mereu, doar de oameni.
Nu mai știu cum arătau palatele din Malta, muzeele din Italia sau alte edificii din țările în care am mai fost. Dar îmi aduc aminte, clar, de privirea unor emigranți pe care i-am văzut într-un colț de lume, de tristețea bătrânilor aparținând altui loc, sau de ochii plecați a unor oameni săraci ca într-un ev mediu, întâlniți, culmea, într-o țară bogată!

Țin minte chipul unui maltez care ne-a fost ghid, dar nu-mi aduc aminte pe unde ne-a plimbat. Îmi aduc aminte de chelnerul din Dusseldorf și nu mai țin minte restaurantul în care am mâncat. Am în memorie chipul recepționerului din Grecia dar nu mi-a rămas întipărită construcția hotelului. Și multe alte asemenea. Dacă mă cheamă un om, la capătul lumii, mă duc, indiferent de costuri! Dacă mi se oferă un bilet gratuit, la cel mai mare hotel din lume, dezamăgesc, pentru că ezit, spre marea nedumerire a celui care face invitația.

Da, am un mare, mare defect! Îmi plac oamenii, cu tot ce oferă ei! Idei noi, tipare de gândire diferite, credințe, atitudini, comportament, vieți.
Atunci când plec într-o călătorie, mă gândesc doar la ce oameni voi întâlni, la posibilitatea de a-i vedea, așa cum sunt ei cu adevărat, în mediul lor, la bucuria de a avea acces la tradițiile și cultura lor, studiez doar istoria locului și cam atât.

Îmi pun multe întrebări, caut adânc, privesc atent și văd ceea ce alții nu pot, sau nu vor să vadă, chiar dacă de cele mai multe ori mă doare, fizic, ceea ce simt.
Ciudată mai sunt! Recunosc!

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.