Luni – Săptămâna Mare

Săptămâna patimilor. 

Săptămâna mare. 

Săptămâna cea mai plină de simbolism, durere, suferință și reactualizare. 

Fiecare înțelege din toate acestea ce vrea și se comportă cum dorește. Sunt oameni care trăiesc profund interiorizat această perioadă. Sunt oameni care așteaptă cu nerăbdare doar sărbătoarea. Sunt oameni și oameni. Unde mă situez eu?

Fiecare e dator, față de sine însuși, să înțeleagă ce simte și de ce. Creștin este cine se declară sau cel care se comportă creștinește? Asta e marea mea dilemă.

Nu spun că sunt om. Simt asta. Și înțeleg. Fiecare își trăiește viața cum crede de cuviință. Eu îmi trăiesc viața cum cred eu că e mai bine. Și toți fac la fel. Nimeni nu face ceva rău crezând că nu e bine. Fiecare încearcă să-și trăiască viața cum consideră el. Nu spun că e bine ce simt eu. Nu spun că ce simte altul este incorect. Spun doar că sunt multe lucruri pe care le putem privi diferit. Eu văd ceva și interpretez, gândesc într-un fel în care m-am format. Tu vezi același lucru, dar îl interpretezi cu gândirea ta, diferită de a mea. Nu putem gândi la fel. Suntem diferiți. Dar putem avea puncte comune. Dacă dorim, dar mai ales dacă căutăm. Sunt și lucruri care ne unesc! Știu, sunt multe lucruri care ne dezbină, dar toate astea țin de lumea asta efemeră, materială. Merită? Mâine poimâine plecăm. Ce luăm cu noi? Ura, vrajba, mânia? O viață trăită astfel, mai are sens? 

Săptămâna aceasta reactualizăm moartea Mântuitorului. În vinerea aceasta ar trebui să retrăim durerea apostolilor, când au crezut că L-au pierdut definitiv. Câtă durere, câtă disperare trebuie să fi fost! Iisus le spusese că va clădi o împărăție, dar toți credeau că e vorba de o realitate fizică, palpabilă. Mintea umană nu poate pătrunde nepătrunsul, nu poate vedea lumina din spatele luminii. Cum să crezi că totul va fi acolo unde poți păși doar depășind moartea? Când tu te temi de moarte? Ce faci când mintea ta nu pricepe? Intri în disperare, într-o depresie profundă!

Ce este de fapt depresia? Și de ce e tot mai frecventă în zilele noastre? Depresia nu este apanajul zilelor noastre! Dar este pregnanța acestor vremuri. Vezi tot mai des oamenii care nu mai au visuri, nu mai speră, nu mai cred. 

Depresia este despre pierderea sensului. Nu știi încotro te îndrepți, trecutul apasă cu regrete și resentimente iar viitorul nu se vede, în nici un fel. Depresia înseamnă să nu-ți mai dorești nimic, să nu mai ai visuri, să nu mai vezi un sens în activitatea sau în viața ta. Depresia este prețul pe care îl plătim pentru libertatea materială. Pentru confort și neacceptare a suferinței. Fugim de durere ca dracu de tămâie. Nu vrem să suferim, nu vrem să îmbătrânim, nu vrem să murim! 

Săptămâna aceasta este despre suferință, trădare și moarte. Săptămâna aceasta este despre introspecție. Eu mă uit în mine, la emoțiile mele, la gândurile și comportamentul meu. Sunt creștin? Nu judec! Cel mai greu este să nu îl judeci pe celălalt! Suntem superficiali și egocentrici. Vedem defectul din altul în doi timpi și trei mișcări. Judecăm imediat. Etichetăm. Așa cum am fost și noi etichetați. Nu folosim decât ce am învățat, ce am auzit de la cei care ne-au înconjurat. Când te-ai obișnuit să folosești o etichetă e greu să renunți la ea. Dacă ți se pare că celălalt nu se ridică la nivelul tău de înțelegere îl poți eticheta urgent ca „prost”. Și folosești termenul în exces, pentru toți cei care îți displac. 

O etichetă nu reprezintă un om! Degeaba crezi că l-ai dibuit! Omul este o ființă la fel de complexă ca universul întreg. Cunoști tu tot universul? Ai trei noțiuni, și crezi că asta înseamnă cunoaștere? 

Săptămâna aceasta ne cheamă să renunțăm la etichete! Nu îl privesc pe celălalt ca fiind diferit, ci ca pe o parte din mine care mă doare, mă sâcâie sau mă înnebunește. Dar e parte din mine! E un alt eu. Și înțeleg că nu-mi place la el ceea ce de fapt ascund de mine. Dușman să-mi fie, eu nu am voie să urăsc! Ura mea nu îl rănește pe celalalt, nu-i face rău. Ura mea îmi face rău doar mie! Ce a spus Iisus, pe cruce, despre cei care L-au răstignit? A zis: Tată, iartă-i că nu știu ce fac!

Nu i-a etichetat, nu i-a judecat, nu i-a certat. A iertat. Pe cruce, suferind, pentru o lume întreagă! Noi ne aprindem repede, judecăm, etichetăm, aruncăm piatra. 

Să fii creștin înseamnă atitudine. Înseamnă că ai modelul ideal de demnitate umană și îl urmezi. Nu îți convine? Ești liber să alegi ce dorești! Nimeni nu ne poate obliga să fim oameni. Putem fi ce și cum dorim. Pentru creștinii ortodocși săptămâna asta este mai ales emoții, gânduri și comportament. Voi reveni. 

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.