Mi-a stat mintea în loc!

Expresia „îți stă mintea în loc” mi-e foarte cunoscută, o știu la fel de bine ca și starea care-i corespunde. 

Empatia se dezvoltă de fiecare dată când, pentru a înțelege comportamentul altui om, faci apel la propriile amintiri, să vezi cum și când ai experimentat și tu acea stare. Nu am avut ca scop al vieții dezvoltarea empatiei, dar am făcut-o, de când mă știu, inconștient. Am văzut că, de cele mai multe ori, ca să pot să-l înțeleg pe un altul trebuie să mă înțeleg mai întâi pe mine însumi. Să știu cum am fost sau cum am reacționat într-o anume situație, ce am simțit și mai ales cum am răspuns. Am experimentat atât de multe stări emoționale încât azi mă întreb dacă mai este ceva pe care să nu-l fi simțit vreodată. De când mă știu iau fiecare emoție în parte, o trec prin propriul filtru, o disec și o analizez, nu pentru altul, ci pentru a-mi explica eu, mie însumi, de ce și cum. 

În anii 80 eram studentă la Politehnică. Avem un profesor de Rezistența Materialelor extrem de competent. Pentru că preda foarte bine și explicit i-am îndrăgit imediat materia predată și chiar m-am străduit să fiu la înălțimea cunoștințelor sale,să fiu cât mai bine pregătită. Eram foarte bună la matematică așa că problemele la noua materie mi se păreau extrem de facile, ușor de rezolvat. La examen m-am așezat în amfiteatru pe rândul cel mai de sus. Priveam încrezătoare sala de la înălțime!  Profesorul a scris pe tablă problemele și ne-a îndemnat să găsim rezolvarea. Am terminat subiectele în doi timpi și trei mișcări. Adică repede. Eram încântată și extrem de mulțumită de mine. Mi-am făcut calcul și am realizat că pot lua un 10 fără probleme.

Am ieșit cu colegii în oraș, timp în care profesorul a rămas în sală pentru a corecta lucrările noastre. Când ne-am întors, eu eram cea mai puțin tensionată din grup. Toți se frăsuiau, erau agitați, tremurau de emoții, doar eu eram fericită, sigură de rezultat. Profesorul ne-a dat lucrările pe care fiecare era notat. Dacă aveai punctaj sub 7 intrai în examenul oral. Dacă nota era peste 7 plecai acasă. Mi-am primit și eu lucrarea. Era notată cu 6 iar în paranteză profesorul scrisese că rezultatul problemei cotate cu 4 puncte era corect, dar enunțul trecut de mine pe foaie fusese greșit. Adică eu scrisesem cum văzusem de la distanță, un reazem fix pe când pe tablă era trecut altceva, un reazem mobil!  Din locul în care mă așezasem nu am văzut simbolul de reazem mobil așa că am trecut unul fix greșind toată problema. Aceasta fusese rezolvată corect dar nu avea enunțul cerut de profesor. Problema mea avea un reazem ce nu exista în enunțul problemei! Văzusem greșit, rezolvasem bine, dar nu pentru ce trebuia să fac! Ca și cum profesorul îți spune să rezolvi 2+4 și tu găsești răspunsul ca fiind 8. Nu ai nici o scuză că tu ai văzut 4+4. Da, răspunsul tău este corect pentru enunțul tău 4+4, dar greșit fiindcă întrebarea era alta,respectiv 2+4! 

În clipa aceea mi-a stat mintea! Șocul produs de notă, surpriza, uimirea m-au făcut să nu mai știu absolut nimic. M-am blocat. Am intrat în examenul oral, mi-am luat biletul, dar nu puteam sub nici o formă să-mi mai amintesc ceva. Șansa a fost să extrag o întrebare cu un subiect pe care cu doar două zile înainte îl dezbătusem cu profesorul la seminar. Când a văzut că nu știu răspunsul, profesorul și-a amintit de discuția noastră și m-a încurajat să-i spun ce vorbiserăm noi deja, la seminar. I-am spus sincer că nu mai știu nimic. 

Țin minte că mă uitam la profesor ca vițelul la poartă nouă, fără să pot să articulez vreun cuvânt. Acela a fost primul moment, sau prima dată când mie mi-a stat mintea în loc. Cu toate că sunt atât de mulți ani, îmi amintesc clar starea, emoția, orbirea cognitivă. 

A doua oară a fost când a murit tata. M-a sunat cineva la telefon, dar nu am putut să-i răspund la o întrebare simplă. Nu mai știam nimic. Mintea nu-mi mai funcționa, sub nici o formă. 

Cunosc deci foarte bine cum e „să-ți stea mintea” în loc. Poate de aceea și înțeleg atât de bine ce se petrece cu cei „blocați”, incapabili de rațiune și judecată. Între timp am aflat multe despre emoții, creier și cogniții. 

Ce se întâmplă de fapt în creierului nostru? În momentul în care ești supus unui stresor major există posibilitatea ca în creier să nu se mai facă legătura între sistemul limbic, corespunzător emoțiilor și cortexul prefrontal, cel ce gestionează judecata. Cu siguranță ați pățit și voi, vreodată, așa ceva. Gândiți-vă doar care a fost emoția care v-a întrerupt judecata. Mânia? Surpriza? 

Dar și o persoană care se lasă pradă emoțiilor puternice și care își stimulează zilnic un mod emoțional irațional are toate șansele să nu-și mai poată accesa zona de creier ce răspunde de judecată, factor critic și decizional. Nu doar uimirea sau șocul morții poate bloca activitatea cognitivă! Trist este că toți o fac inconștient, când se lasă pradă intoxicării psihologice. 

Persoanele care urmăresc televiziuni care dezvoltă sau întrețin sentimente profunde de ură, furie, mânie sau dispreț, sunt oameni care își sabotează propria judecată! 

Degeaba vei încerca să explici unui om supus zilnic știrilor cu impact emoțional că adevărul este altul decât cel susținut de el. Tragedia nu este pare că nu vrea să te înțeleagă, drama este că el chiar nu poate judeca! 

Nu poți cere unui om care are ambele mâinile în ghips să-ți scrie un text, așa cum nu poți cere unui om care urăște să devină bun sau iertător. Nici unul nici celălalt nu pot! Pentru că nu au cu ce! Mâinile sau creierul care trebuie să facă asta sunt anchilozate sau blocate, parțial sau definitiv. Este nevoie de un efort uriaș pe care cel în cauză nu este dispus să-l facă, iar celorlalți le lipsește răbdarea sau toleranța necesară.

Ca să scapi de o intoxicație oprești consumul! Altă soluție nu știu să existe, din tot ce am experimentat și studiat!

Un gând despre „Mi-a stat mintea în loc!

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.