Dependentul

Se spune că era îndată un elefant care mergea agale prin junglă. Deodată, fără să vadă, a călcat într-o țepușă ce era ascunsă pe cărare, în pământ. Toată bucata de lemn, extrem de ascuțită, i-a intrat adânc în laba piciorului. Elefantul a început să geamă, și-a ridicat piciorul legănându-se greoi, nu mai putea nici să pășească, dar nu mai putea nici să stea într-un loc. Niște oameni care tocmai treceau prin junglă l-au auzit. S-au sfătuit ei, cum să facă să scoată țepușa din piciorul imensului pachiderm. Unul dintre ei a luat un pumn de piper măcinat și l-a aruncat în ochii elefantului. Surprins de noua durere, insuportabilă, cu ochii înroșiți și orbi, elefantul a gemut adânc, a ridicat piciorul astfel încât oamenii i-au putut scoate rapid așchia ascuțită din labă.


De ce i-au dat cu piper în ochi? Pentru că nu au avut altă soluție! Unicul mod de a-l face pe elefant să-și abată atenția de la durerea din picior a fost praful înțepător de piper din ochi. 


Îmi place tare mult povestea asta. De fiecare dată când întâlnesc o persoană dependentă de alcool eu văd elefantul, cu durerea aceea grozavă din trupul său. Alcoolul este praful de piper! Este durerea mai mare care ascunde o suferință veche! Fiecare dintre persoanele cu adicții ascunde de fapt, în spatele dependenței, o mare durere. Din păcate, durerea aceasta nu se vede! Iar omul este judecat, etichetat, condamnat. Nimeni nu vede piperul, țepușa, durerea, suferința. Cel mai ușor este să râzi și să-l condamni pentru lipsă de voință, sau să-l acuzi de mare slăbiciune pe unul care nu-ți seamănă în virtute. Ce ușor ne vedem perfecți noi pe noi, ce simplu vedem imperfecțiunea din celălalt! Fiecare se raportează la propriile valori. Când credem că unul ar trebui să fie mulțumit cu viața lui pentru că are la fel sau mai mult decât avem noi, judecăm și condamnăm comportamentul inadecvat comparându-l cu noi. Dar celălalt nu sunt eu, așa cum alții nu suntem noi. Fiecare este unic și își trăiește dramele în intimitatea ființei sale, departe de privirile tuturor. Fiecare își trăiește viața individual. Din nefericire, nimeni nu mai are timp de durerea celuilalt, preocupat prea mult de propria durere. Vedem dependența celuilalt, dar nu observăm propriile noastre dependențe. Unii ajung subjugați de alcool, alții de țigări, dar sunt și mulți ce nu pot renunța la televizor, Facebook, jocuri de noroc și alte asemenea.


De fiecare dată când întâlnesc o persoană cu o dependență văd elefantul gemând. Și înțeleg că adicția, praful de piper, îl ajută să-și uite durerea, un timp. Durerea aceea inițială trebuie găsită. Dar, cine are timp? 

angela agachi

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.