Boala minții

Să zicem că începi să strănuți, tușești, ai frisoane și te doare capul. Ce faci? Te gândești imediat: aoleu, am răcit, e musai să merg la doctor sau, de ce nu, măcar la farmacie!
Când corpul suferă, înțelegi că trebuie să faci ceva, judeci, gândești și acționezi într-o direcție sau alta, cauți și găsești leacul.
Când te doare corpul știi exact momentul în care începe criza. Sau poți spune: sunt răcit de ieri, m-am îmbolnăvit săptămâna trecută sau am reumatism de acum doi ani. Știi, realizezi, înțelegi. Acționezi.

Dar, declinul cognitiv, știi când începe? Creierul nu doare! Nu are celule semnalizatoare care să-ți spună, nu e capabil să-și transmită lui însuși că e bolnav.
Creierul ne transmite tot ce e în neregulă cu noi, dar doar cu privire la trup. Semnalizează sub diverse forme: febră, junghi, înțepături, respirație deficitară, tuse, etc. Dar nu-ți poate spune când el însuși suferă, când rațiunea nu mai este firească, când mintea îți pleacă cu sorcova!
Toți din jurul tău văd suferința ta. Numai tu nu poți vedea, nu poți raționa, nu poți pricepe. Pentru că declinul e început, mai demult, poate cu ani în urmă.
Declinul cognitiv poate fi ireversibil, ca orice altă boală gravă, nedepistată la timp.

Dar cum începe declinul cognitiv?
Nu poți avea o minte bolnavă și un trup sănătos. Niciodată. Creierul este factor decizional. El trimite sănătate, prin toate sinapsele sale, fabrică hormoni pe care-i catapultează dintr-o glandă în alta, trimite leac sau otravă, fără să spună, fără să te atenționeze. Discret. Adânc. Tainic.

Dacă învățăm să ne protejăm creierul nu doar că ne facem bine nouă, ci și tuturor celor din jurul nostru.
Nimeni nu își dă seama când creierul decide să se autodistrugă. Dar putem afla semnalele. Putem decide cum să-l folosim, să-l hrănim și să-l păstrăm sănătos.

Toate emoțiile negative: ura, furia, invidia, frica și nemulțumirea atacă încet și tainic fiecare celulă în parte. Sănătatea trupului și a minții se păstrează numai cu gestionarea emoțiilor. De aceea este atât de important să le investigați, să le depistați, pentru a sentimentele negative. Să înțelegem fiecare emoție în parte, să vedem sursa, dar și tiparul nostru de gândire.

Cel mai greu de tratat sunt durerile minții și a sufletului. Poți scăpa relativ ușor de o boală trupească, dar foarte greu de anxietate, depresie sau de diferite adicții. Pentru suflet sau minte nu există o pilulă minune sau un regim adecvat. Tot ce trebuie să faci este să lucrezi tu cu tine. Să fii sincer, să te vezi așa cum ești tu, cel adevărat și nu cum ai vrea să pari în ochii altora. Să intri adând în trecutul tău, să cauți momentul în care s-a declanșat o anume stare, să te chestionezi, să te înțelegi.

Cel mai greu este să vindeci boala sufletului. Cel mai greu, dar nu imposibil!

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.