De unde vin emoțiile?

Astăzi va fi o zi fantastică!
Minunată! Magnifică. Grozavă. Fabuloasă. Excepțională. Uimitoare. Unică. Specială. Perfectă. Colosală. Uimitoare!

Crezi că am folosit prea multe cuvinte? S-ar putea, până la sfârșitul textului, să îți reconsideri poziția.

Dacă numărul de cuvinte ți se pare acceptabil, am o veste bună: da,tu, cel care citești, ești bine, foarte bine, grozav, fantastic, minunat!
Ce este o emoție? Tot ce simți? Sau e doar o stare, o trăire, o apăsare ori un simplu disconfort?
Sigur, oricine cunoaște cuvinte simple ca: bucurie sau tristețe, frică sau curaj, furie sau relaxare. Oricine le poate identifica, în el sau în alții. Dar cum se nasc emoțiile? Cum se învață? Cum se manifestă?
Un copil mic, un sugar, simte emoții? Sigur că simte! Diferit mult de un adult, dar simte. Foame, frig, arșiță sau un disconfort, dureros, dat de un scutec prea strâns. Sau simte somn. Sau mulțumire, după o masă bună,de lăptic bun și cald. Fiecare ființă umană simte emoții. Numai calitatea și tăria emoțiilor este diferită, de la o persoană la alta.
Sunt persoane care își gestionează extrem de bine emoțiile așa cum sunt și persoane care nu reușesc să scape de angoase sau fobii. De unde vine capacitatea aceasta? De ce unii suferă mai mult, pe când alții trec mai lin și ușor? De ce? Eu cred că nu voi scăpa niciodată de: de ce-uri. Se zice că ajungi la înțelepciune când nu te mai întrebi: de ce? Bag seama că mai e multă apă de curs pe pârâu până voi ajunge eu cu mine la un capăt. Eu, fără de ce-uri, nu-mi pot explica, nu pot pricepe, nu mă pot ajuta. Cred că și cu alții e la fel. Doar cred, nu zic că știu. Revin, la oile noastre.

Un bagaj lingvistic limitat oferă o gamă restrânsă de stări emoționale. De ce se întâmplă asta?

Fiecare dintre noi se naște, crește și se dezvoltă într-un mediu diferit.Nu suntem egali. Ne naștem în țări bogate sau sărace, în familii modeste sau princiare. Avem aceleași drepturi, dar condiții diferite de a evolua.
Un copil născut într-o familie extrem de săracă, să zicem într-un trib din Nigeria nu va avea niciodată șansele de dezvoltare pe care le are un copil dintr-o familie de profesori din Finlanda. Acestea au fost exemple extreme, desigur, dar poți întâlni mari diferențe chiar și între mediile de dezvoltare a doi copii născuți în țări sau zone identice.
Ne dezvoltăm datorită mediului în care trăim, și nu mă refer doar la condițiile minime de supraviețuire. Poți avea confort, căldură și mâncare, dar îți poate lipsi iubirea mamei sau grija apropiaților așa cum te poți naște într-o localitate săracă, cu resurse puține, dar în care să fii iubit, alintat, alinat, îmbrățișat.
Toate studiile făcute au demonstrat același lucru: pentru o dezvoltare armonioasă, copilul are nevoie în primul rând de iubire și dovezi de afecțiune și abia apoi de confort. Oricum, ideea este că ne dezvoltăm diferit, funcție deo multitudine de factori.
Un copil înconjurat de o mulțime de cuvinte, cu o familie în care se citește mult și se comunică pe măsură va fi un adult echilibrat sau unul care-și gestionează bine stările emoționale.
Cu cât sunt mai multe cuvinte, cu atât mai bine. De ce? Care este puterea ascunsă a cuvintelor?
Când vine pe lume, un copil vine cu tot ce-i trebuie pentru a învăța. El nu vine cu nici un bagaj cognitiv de cuvinte. Trebuie să audă! De aceea copiii vorbesc limba maternă. Vorbesc ce aud și cum aud. Accentul pus pe cuvinte este similar celui auzit. Cu cât aude mai multe cuvinte, cu atât va putea să citească mai repede și mai bine. De aceea copiii crescuți într-o familie de intelectuali se descurcă mai ușor la școală. Una este să vii cu un vocabular bogat și cu multe concepte și informații și alta e să cunoști puțin, limitat. Nu poți înțelege ceea ce nu ai mai auzit. Dacă în familia ta s-au folosit multe cuvinte, să zicem neologisme, pricepi imediat când celălalt ți se adresează cu astfel de termeni.
Să zicem că ești copil, la școală, și profesorul spune despre tine că ești perfect rațional.
Dacă știi termenul rațional, îi mulțumești sau cel puțin simți așa, un fel de mândrie sau mulțumire. Dacă nu știi termenul, te încrunți, cauți în minte, nu găsești, nu pricepi, nu acționezi. Nu mulțumești, nu vorbești.

Asta se întâmplă cu toate cuvintele pe care le folosim sau le auzim. Suntem extrem de atenți și receptivi la ceea ce cunoaștem și refractari la ceea ce nu înțelegem, pentru că nu cunoaștem.

Și cu emoțiile este la fel! Sunt extrem de multe cuvinte care desemnează o trăire sau o emoție specifică.
Să zicem că pentru starea de supărare eu cunosc doar un singur termen care să exprime ce simt. Spun: sunt trist.
Ce face organismul meu? Începe să fabrice hormoni specifici stării respective, pe care eu o simt și o transmit minții, creierului meu. Creierul nostru ne crede și acționează, în consecință. Dacă folosesc foarte puțini termeni pentru a-mi explica (doar mie însumi) și stările pe care le simt sunt mai sărace, nu am nuanțe, nu am posibilitatea de a le schimba cu ușurință sau pur și simplu le gestionez mai greu.
Cu cât învăț mai multe cuvinte, cu atât mai mult pot face față propriilor mele sentimente. Să zicem că am un limbaj sărac și nu cunosc decât cuvintele trist și vesel.Voi naviga doar în limitele celor două cuvinte, starea mea emoțională va fi extrem de săracă, pentru că orice disconfort trecător va primi aceeași denumire.

Când spun tristețe simt o stare care nu-mi place, dar nu știu cum să o investighez, nu știu să mi-o explic sau numele în sine mă limitează, nu mă lasă să experimentez altceva sau să caut soluții pentru a ieși dintr-o situație unică, la fel cu o încăpere cu o singură ușă. Mai multe uși, mai multe ieșiri, mai multe oportunități, mai multe soluții. O singură ușă: limitare, disconfort, alb negru, totul sau nimic, suferință!

Un bagaj sărac înseamnă un om sărac indiferent despre ce fel de bagaj e vorba : material, spiritual, psihic sau emoțional.

Un bagaj de cuvinte bogat se obține cu efort și cu muncă multă, dacă nu ai avut șansa să te naști într-o familie bogată lingvistic.

Un părinte vrea pentru copilul său tot ce e mai bine! Din nefericire, nu realizăm cât de importante sunt cuvintele, dar mai ales numărul lor. Unui adult îi vine mai greu să învețe termeni, concepte sau cuvinte noi și ajunge să se limiteze doar la ceea ce știe. Este o atitudine nocivă, care nu lasă persoana să poate evolua. Ca ființe umane avem multe nevoi și le împlinim pe rând, una câte una. Dar, într-un final toți vom ajunge să ne dorim să ne dezvoltăm noi pe noi, ca oameni, ca rațiune și comprehensiune. Să pricepem mai mult, să înțelegem mai bine, să trăim mai frumos!
Învațând cuvinte noi, ne îmbogățim! Mintal și spiritual. Mai multe concepte fac universul mai plin. Mai multe cuvinte fac emoțiile mai ample, mai colorate, mai ușor de transformat.

Ziceam mai devreme de cazul în care știu și folosesc doar cuvintele: trist și bucuros. Cu un bagaj din două cuvinte nu pot decât să trăiesc o viață monotonă, dificil de schimbat sau de împlinit. Dar, dacă aș alege noi cuvinte? Să nu mai spun doar că sunt trist! Să aleg ceva nou, un nou cuvânt, o stare nouă, o emoție deosebită, să nu mai folosesc un termen imuabil și descurajant.

De ce să aleg cuvântul trist? Am de ales dintre atâtea altele: supărat, amărât, deprimat, dezolat, jalnic, îndurerat, abătut, mâhnit, melancolic!
Fiecare cuvânt cu starea lui! Cu culoarea lui! Cu senzația lui!
Viața mea va fi mai bogată, mai plină, mai împlinită, mult mai bună decât a fost vreodată!

Pot simți furie și exprim mânie, dar de ce nu: ciudă, sau necaz, irascibilitate, nenorocire, urgie, calamitate, grozăvie, năpastă, pacoste, urgie, sinistru, prăpăd, pustiire, flagel, catastrofă!

Câte cuvinte! Ce curcubeu de emoții! Câtă bogăție!

Procedez la fel cu frica! O translatez spre teamă, de nu o fi chiar spaimă adevărată, sau poate o oroare, sau groază, e oare aprehensiune, temere, neliniște, sau sunt doar înspăimântat de acel ceva înfricoșător? Nu sunt sperios, doar puțin tulburat, am tras o teamă, sau am dezvoltat o ciudată fobie, nu, nu simt lașitate, doar o sperietură!

Așa că par multe emoțiile de mai sus?

Vezi, puteam alege și doar una, dar nu ar fi fost bine!

Cu un bogat bagaj de cuvinte și starea mea de spirit se schimbă ușor, simplu, fără să mai rămân anchilozat, într-o singură stare!

Cuvinte, cuvinte, cuvinte!
Să le folosim, să le iubim, să ne îmbogățim!
Să nu ne temem să iubim cu pasiune orice nou cuvânt, să-l primim cu prietenie în mintea noastră, să ne atașăm de fiecare concept cu afecțiune,dragoste, iubire!
Un copil fericit este un copil crescut pe un ocean de cuvinte.
Se spune că fericirea vine din lucruri mărunte. Cred că fiecare lucru mărunt înseamnă un nume nou, diferit, unic. Cu cât știu, cunosc și aflu mai multe nume, cu atât mai multă fericire!

Angela Agachi

Mulțumesc!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.